Respiri din ce în ce mai repede. Te închizi într-o cutie. Cauți să ieși de acolo, dar nu poți. Cum!? De ce? Începi să te agiți. E din ce în ce mai rău. Te uiți în toate colțurile, analizezi locul. Palmele tale sunt deja ude. Nu mai înțelegi nimic. Ai obosit. Te așezi în centrul cutiei. Închizi ochii și afli că ai stat tot timpul acolo.

Frică, îngrijorare, oboseală, stres. Liniștea care ascunde furtuna.  Acestea sunt cuvintele care conturează portretul unei persoane cu un risc ridicat de a dezvolta, sau care deja prezintă, această tulburare în orice formă a ei: anxietate.

Pentru majoritatea persoanelor, în special a adolescenților și tinerilor, anxietatea și atacurile de panică sunt provocări cu care se confruntă zi de zi. De cele mai multe ori, această cutie izolează tinerii ce se regăsesc în ea de anumite oportunități, întâlniri sau chiar ieșiri cu prietenii. Studiile arată că anxietatea socială afectează peste 12% dintre adulți, în vreme ce 50% dintre persoane sunt diagnosticate până la vârsta de 11 ani, iar 80% până la cea de 20 de ani.

Care sunt simptomele pe care le prezintă o persoană diagnosticată cu anxietate?

Precum orice altă tulburare, aceasta se manifestă diferit de la o persoană la alta, dar își lasă totuși niște amprente comune. Îngrijorarea excesivă legată de activitătile zilnice duce la un sentiment copleșitor de frică și de agitație. Acesta se poate manifesta prin anumite ticuri nervoase cum ar fi datul din picior. Totodată se observă și semne de oboseală, lipsa dorinței de a mai interacționa cu alte persoane. Automat intervine și lipsa capacității de concentrare. Un studiu care a inclus 157 de copii arată că mai mult de două treimi din aceștia suferă de această tulburare. Un alt semn este insomnia. Tinerii care au avut dificultăți cu somnul sunt cu 60% mai predispuși la anxietate.

Atacurile de panică sunt asociate unui alt tip de tulburare numită „panic disorder”, dar sunt prezente și la persoanele anxioase. Acestea produc o senzație copleșitoare de frică acompaniată de creșterea ritmului cardiac, tremur, dificultăți în respirație și o „strângere” a pieptului. Dacă acestea sunt repetitive pot fi un semnal asupra unor probleme mai grave. Majoritatea persoanelor anxioase tind să evite orice adunare socială. „Dacă ma vor judeca? Dacă mă voi face de rușine?” Acestea sunt doar două dintre gândurile care le umple mintea în acele momente.

Cât de important este și cum putem trata această problemă?

Sunt destul de multe remedii „naturiste” pe care le putem face de acasă, care ajută la reducerea stresului și în instalarea unei stări de liniște. Câteva dintre ele sunt: adoptarea unui stil de viață sănătos, limitarea cafeinei,  yoga, meditația, crearea unui safe place, încercarea unui nou hobby și multe altele care intră în această bulă. Cu toate acestea, dacă simptomele devin repetitive și interferează cu viața ta punându-ți bariere, cel mai bine este să apelezi la un specialist. O altfel de terapie poate fi reprezentată și de o discuție deschisă cu un prieten sau cu un membru al familiei față de care te simți confortabil.

Din ce în ce mai mulți adolescenți și tineri se confruntă cu această tulburare. Toată lumea experimentează această trăire, fie la muncă, fie după  un examen sau înaintea unei întâlniri importante. Dar pentru unele persoane, nu sunt este doar o situație temporară, ci poate ajunge să pună stăpânire pe mintea lor, blocându-i să ia în brațe anumite oportunități și să se bucure de ele. Anxietatea se poate manifesta în mai multe forme: agrophobia- frica de anumite spații sau situații, anxietatea generală ( cea despre care am vorbit amterior), tulburarea obsesiv-compulsivă – tendința de a organiza, număra obiectele cu care intră în contact, gânduri nedorite care cauzează anxietate. O persoană care experimentează asta, conștientizează că această teamă este inutilă și că trebuie să scape de ea, și încearcă să realizeze asta prin intermediul anumitor ritualuri, cum ar fi număratul/repetiția până la un anumit moment al acțiunilor sau obicetelor . Alte forme ale anxietății sunt: panic disorder-ul , marcat de atacurile de panică, stresul post-traumatic , separation anxiety disorder ( prezentă la copiii ai căror părinți sunt divortați), depresia de după mutare și chiar anumite fobii.

Dacă simți și tu ceva asemănător sau chiar aceste lucruri și crezi că nu poți face față acestui val, nu ezita să vorbești despre asta cu un adult și ulterior cu un specialist. Oferă-ți mai mult timp, urmează un stil de viață sănătos și nu ezita să ceri ajutor. Nu trebuie să treci singur prin asta.