Luceafărul este, probabil, cea mai influentă operă literară din cultura românească. Citind cele 98 de strofe, nu se simte ca o poezie, ci mai degrabă ca un basm, o confesiune fantastică atât a personajelor din text cât și a autorului.

Inspirația pentru acest poem vine din basmul popular “Fata in gradina de aur”, basm transpus în versuri de însuși Eminescu. 7 ani mai târziu, acesta începe să lucreze la poemul “Luceafărul” și scrie 5 variante ale operei într-o perioadă de 3 ani.

Într-unul din manuscrisele sale, Eminescu notează:

“În descrierea unui voiaj în Ţările Române, germanul Kunisch povesteşte legenda «Luceafărului». Aceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El nu are moarte, dar nu are nici noroc. Mi s-a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului pe pământ şi i-am dat acest înţeles alegoric”.

Povestea Luceafărului

Eminescu menține în „Luceafărul” firul epic al basmului „Fata în grădina de aur”, însă schimbă finalul: Luceafărul se arată de două ori fetei de împărat, la chemarea acesteia: prima dată sub chip angelic, iar a doua oară sub chip demonic. Îi oferă fetei nemurirea și îi promite un viitor măreț în care va conduce oceanul și cerul alături de el. Fata de împărat îl refuză de ambele dăți, fiind speriată de înfățișarea lui lipsită de viață și îi cere să renunțe la nemurire.

Luceafărul acceptă cererea fetei de împărat și pornește spre demiurg pentru a-i cere să îl facă nemuritor. Însă demiurgul refuză cererea și îl trimite înapoi pe pământ.

Ajuns pe pământ, este martorul dragostei ce s-a înfiripat între fata de împărat, acum numită Cătălina și pajul Cătălin, un muritor cum nu se poate mai diferit de Luceafăr. Cătălina îl cheamă pentru a treia oară pe Luceafăr, însă de data aceasta nu pentru a-l iubi, ci pentru a o binecuvânta cu noroc.

În schimb, Luceafărul nu mai coboară cum a coborât alte dăți și realizează că dragostea pe care o simțea fata de împărat pentru el a fost una trecătoare, lipsită de importanță. Iluzia dragostei dispare la vederea celor doi. Luceafărul acceptă că s-a amăgit crezând că poate fi iubit și trage concluzia că îi este menit să rămână singur.

Poemul ne prezintă o poveste de dragoste neîmpărtășită, o poveste de dragoste cu parteneri inegali, din lumi diferite: Fata de împărat și Luceafărul. În contrast cu această poveste de dragoste, vedem și o idilă ce ia formă între doi muritori, compatibili atât din punct de vedere al numelor, cât și al personalității și a lumii din care fac parte. Însă aceste povești de dragoste sunt un pretext pentru meditația asupra destinului geniului, a posibilității găsirii fericirii și dragostei adevărate și împărtășite, a povarei cunoașterii și a dorinței de a sacrifica însăși identitatea ta pentru a simți sentimente de iubire.

Ce vrea să transmită poemul

Eminescu explorează teoria lui Schopenhauer conform căreia geniul se află in opozitie cu omul comun. Însă Luceafarul nu este doar în opoziție, ci și în complementaritate cu fata de împărat, Cătălina, sau cu pajul” Cătălin: aceștia trăiesc la propriu și la figurat în lumi diferite și și se raportează diferit asupra vieții, această relație făcându-ne să ne întrebăm dacă este destul vrem noi de la propria viață.

Poemul este unul al alegerilor duale: Luceafărul are de ales între cele două lumi, între a fi muritor sau nemuritor, între dragoste și singurătate, între amărăciune și fericire. Cătălina are de ales între Luceafăr și Cătălin, fiecare reprezentând lumi și viziuni asupra vieții aflate în antiteză: Luceafărul reprezintă absolutul, nemurirea, misterul iar Cătălin reprezintă lumea cunoscută, simplă, fericirea superficială. Dualitatea este explorată și în fețele Luceafărului, acesta arătându-se Cătălinei atât în chip de înger cât și de demon.

Acceptarea singurătății și asumarea destinului sunt subliniate de schimbarea pe care Eminescu o aduce poveștii inițiale: În variantele inițiale ale basmului “Fata în grădina de aur”, finalul era marcat de o răzbunare: în varianta lui Kunisch, fata de împărat este omorâtă de o stâncă, iubitul murind de tristețe lângă corpul ei. În varianta versificată a lui Eminescu, cei doi sunt blestemați să nu moară împreună, unul din ei fiind nevoit să trăiască restul vieții fără celălalt.

Luceafărul este o meditație filosofică romantică, marcată de pesimismul ce vine odată cu darul cunoașterii, o lucrare ce explorează soarta geniului situat în oglindă cu omul simplu. Luceafărul este o meditație asupra posibilității găsirii fericirii și a dragostei reciproce, destinul și scopul nostru în pânza vieții  fiind deseori bariere în calea obținerii acestora. Pentru Luceafăr, apare o alegere: ca să obțină o viață de iubire și fericire trecătoare, trebuie să renunțe la nemurire, simbol al cunoașterii. Tot cunoașterea este și blestemul care atrage după sine amărăciunea geniului față de situația lui. Uneori, pe cât de aproape pot părea fericirea și dragostea, pe atât de inaccesibile îi vor fi, prin urmare, urmărirea lor este zadarnică, iar singurătatea este inevitabilă. Iar, uneori, obținerea acestora este împotriva destinului. Pe parcursul vieții, putem să ne identificăm cu oricare dintre personajele poemului: câteodată țintim către lucruri mărețe, însă ne speriem când suntem aproape de ele și rămânem în zona de confort, câteodată suntem gata să renunțăm la identitatea noastră pentru cineva sau ceva drag. Uneori simțim vocea rațiunii care ne împiedică din a face alegeri pripite, iar alte dăți îmbrățișăm cu putere identitatea noastră și ne lăsăm duși de val, trăind în moment.

Acest material face parte din Ring the Changes, proiect al Asociației pentru Dezvoltare Activă și finanțat prin programul Corpul European de Solidaritate al Uniunii Europene. Pentru mai multe materiale ne găsești pe paginile noastre de Facebook la Ring the Changes, respectiv Asociația pentru Dezvoltare Activă, pe Youtube, Instagram la dezvoltare.activa și rtc.autodidact și pe Tik Tok la dezvoltare.activa.

Mai multe despre Asociația Pentru Dezvoltare Activă:

Mai multe despre Ring The Changes: