Ring the Changes

.

Vorbitul în public: ce este și cum scăpăm de frică

Primii oameni care au „vorbit în public” au fost grecii antici, care au numit această acțiune „retorică”, în urmă cu mai bine de 2.500 de ani. Pentru greci era un mod de a fi, cum sunt hobby-urile în zilele noastre. Romanii au fost a doua civilizație care au folosit arta vorbirii în public în viața lor. Atât grecii cât și romanii au folosit discursul retoric ca o modalitate de transmitere a informațiilor și a știrilor.

Ce este vorbirea în public?

Vorbirea în public este arta de a oferi un discurs unui public într-un mod structurat, pentru a-i informa, distra și convinge. Vorbitul în public presupune pregătirea discursului tău pentru a fi înțeles de public și pentru a capta atenția și menține interesul acestora.

Un public este un grup de persoane cu preocupări comune. Uneori ne putem gândi la public în termeni de națiune / comunitate sau a unui grup format în jurul unor interese comune. Putem crea, modela și influența oamenii prin vorbit în public.

În lumea de astăzi, oamenii continuă să cheltuiască milioane de dolari pentru a asculta speakeri profesioniști în fiecare an. Tehnologia îi ajută, de asemenea, pe aceștia să ajungă la publicul lor și poți găsi o sumedenie de cărți și videoclipuri pe internet legate de subiect. Multe dintre cărțile privind vorbitul în public sunt destinate unui public specific, cum ar fi: Un manual de vorbire în public pentru oamenii de știință și ingineri, de Peter Kenny sau Vorbind profesional: Vorbind în public pentru profesioniștii din domeniul sănătății, de Frank De Piano și Arnold Melnick. De asemenea, poți găsi cărți pentru un public general, de exemplu: Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii, de Dale Carnegie), Public Speaking: Strategii pentru succes, de David Zarefsky și multe altele.

Vorbirea în public poate fi grupată în trei categorii:

  1. Discursul informativ este cel mai comun tip de vorbire în public. Se caracterizează prin împărtășirea cunoștințelor cu publicul din diferite motive. De exemplu: pompierii dau demonstrații despre cât de eficient controlează un incendiu în casă; profesorii se prezintă în fața unui părinte și elevilor lor.
  2. Discursul persuasiv este al doilea motiv comun pentru care oamenii vorbesc în fața unui public. Acest tip de vorbire implică motivarea și chiar încercarea de a convinge pe celălalt să-și schimbe părerile. Motivarea elevilor de liceu pentru a se înscrie la facultate sau inspirarea oamenilor să fie mai atenți la viața lor personală și să ia măsuri proactive în legătură cu acest fapt implică influențarea oamenilor prin vorbit în public.
  3. Discursul Ceremonial / de divertisment apare în cazul unor ocazii speciale: toasturi de nuntă, acceptarea premiilor, discursuri motivaționale. Discursurile amuzante au un rol important încă de la vechii greci. La fel ca în cazul vorbirii persuasive și informative, există comedianți care își câștigă existența ținând astfel de discursuri.

Majoritatea oamenilor consideră că vorbirea în public este văzută ca un monolog, când de fapt ar putea fi văzută ca un dialog.

Teoria dialogică se bazează pe următoarele principii:

Dialogul este mai natural decât monologul. Lev Yakubinsky susține că vorbirea în public este considerată un dialog atunci când audiența pune întrebări sau chiar atunci când oferă feedback prin comportament nonverbal, de exemplu, dând din cap în acord.

Semnificația este în oameni, nu în cuvinte. Tu și publicul tău puteți diferi în ceea ce privește modul în care vă vedeți discursul. Noi percepem lumea diferit și, ca vorbitor, trebuie să faci tot posibilul pentru a crea mesaje ce țin cont de publicul tău și să folosești feedback-ul publicului pentru a determina dacă semnificația intenționată a cuvintelor alese este și semnificația înțeleasă de public.

Contextele și situațiile sociale au impact asupra semnificațiilor percepute

Modul în care abordezi oamenii, mesajul pe care îl folosești și modul în care îți pronunți discursul depind de situațiile sociale și de contextul vorbirii. De exemplu, un vorbitor care dorește să țină un discurs adolescenților trebuie să folosească cuvinte mai blânde, iar mesajul pe care intenționează să îl transmită trebuie să fie specific și ușor de înțeles.

Joseph DeVito spune că, atunci când luăm în considerare contextul unui discurs public, trebuie să ne gândim la patru dimensiuni:

  • Fizică: Dimensiunea fizică a comunicării implică mediul real în care are loc comunicarea. Modul în care camera este decorată sau proiectată fizic îți poate afecta interacțiunea cu publicul;
  • Temporală: Potrivit lui Joseph DeVito, dimensiunea temporală „nu are legătură doar cu momentul din zi și moment din istorie, ci și cu locul în care un anumit mesaj se încadrează în secvența evenimentelor de comunicare”;
  • Social-psihologică: Dimensiunea social-psihologică a contextului se referă la „relațiile de statut dintre participanți, rolurile pe care oamenii le joacă, normele societății sau ale grupului și prietenia, formalitatea sau gravitatea situației”, spune DeVito;
  • Culturală: atunci când interacționăm cu persoane din culturi diferite, pot rezulta neînțelegeri pornind de la credințe, norme și practici culturale diferite. Ca vorbitor, trebuie să încerci să îți înțelegi cultura publicului pentru a evita pe cât posibil neînțelegerile.

De ce să vorbești în public?

Vorbirea în public are următoarele beneficii:

  1. Poți influența lumea din jurul tău. Dacă nu îți place ceva ce face guvernul tău sau autoritățile locale, ai puterea de a face o schimbare prin vorbit în public.
  2. Dezvolți abilități de conducere. Pentru a deveni un lider, ceilalți trebuie să te urmeze, așa că, dacă dorești acest lucru, trebuie să comunici eficient și clar cu urmăritorii. Pentru a face acest lucru, vorbirea în public este cheia.
  3. Devii un lider de gândire. A fi un lider de gândire înseamnă a-ți comunica ideile atât prin scriere, cât și prin vorbire în public. Un lider de gândire este o persoană pe care alți oameni afaceri o numesc adesea „capital intelectual”.

De ce ne temem să vorbim în public?

Cercetătorii academici au găsit o teorie care susține că teama de a vorbi în public vine din evoluție. În trecut, a trăi ca grup era o abilitate de bază, deoarece oamenii erau amenințați de prădători mari. Când cineva era singur însemna moarte. Așadar, a fi singur în fața unui public mare, îi face pe oameni să se teamă de respingerea de către publicul lor.

O altă teorie spune că atunci când susținem un discurs tindem să ne concentrăm asupra persoanei care are aceeași emoție ca noi. De exemplu, dacă începem nervoși, nu vedem fețele fericite, dar ne vom concentra asupra persoanei care este supărată, ceea ce ne va face mai nervoși.

Cum trecem peste frica de vorbit în public?

Frica de a vorbi în public este o formă comună de anxietate. Poate varia de la ușoară nervozitate la frică și atacuri de panică. Mulți oameni care se confruntă cu această frică evită cu totul situațiile de vorbire în public sau trec prin ele cu mâinile strânse și transpirate și cu o voce tremurândă. Dar cu pregătire și persistență, îți poți depăși frica.

  1. Cunoaște-ți subiectul. Cu cât înțelegi mai bine despre ce vorbești – și cu cât îți pasă mai mult de subiect – cu atât e mai puțin probabil să faci o greșeală. Și dacă te pierzi, poți relua discursul rapid. Te poți gândi înaintea susținerii unui discurs ce întrebări îți poate pune publicul pentru a avea răspunsurile pregătite.
  2. Organizează-te. Planifică din timp informațiile pe care dorești să le prezinți, inclusiv orice elemente de recuzită, ajutoare audio sau vizuale. Cu cât ești mai organizat, cu atât vei fi mai puțin emoționat. Dacă e posibil, vizitează locul în care vei vorbi și examinează echipamentul disponibil înainte de prezentare. Devino confortabil cu spațiul și gândește-te ca ceilalți vor veni într-un spațiu cunoscut ție ca să te asculte.
  3. Exersează. Exersează-ți prezentarea completă de mai multe ori. Poți face acest lucru de față cu cineva cu care te simți confortabil și cere feedback. Poate fi util să exersezi cu câțiva oameni cu care ești mai puțin familiarizat. Te poți filma în timp ce ții discursul pentru a vedea unde ar fi loc de îmbunătățire.
  4. Vizualizează-ți succesul. Imaginaează-ți că prezentarea ta va merge bine. Gândurile pozitive te vor ajuta să reduci o parte din îngrijorarea cu privire la performanța ta și să îți ușureze anxietatea.
  5. Respiră profund. Poate fi foarte calmant. Respiră adânc înaintea prezentării discursului.
  6. Concentrează-te pe materialul tău, nu pe public. Oamenii acordă atenție în primul rând informațiilor noi – abia apoi a modului în care sunt prezentate. Este posibil ca publicul să nu observe emoțiile tale sau să treacă peste acestea.
  7. Nu te teme de un moment de reculegere. Dacă pierzi firul vorbelor sau începi să te simți emoționat și mintea ta se stinge, poate părea că ai tăcut o eternitate. În realitate, probabil că sunt doar câteva secunde. Chiar dacă este mai lung, este posibil ca publicul tău să nu fie deranjat de o pauză care să le permită să reflecteze asupra vorbelor tale. Respiră încet și adânc.
  8. Recunoaște-ți succesul. După discurs sau prezentare, rezervă-ți un moment pentru a te felicita. Poate că nu a fost perfect, dar este posibil să fii mult mai critic față de tine decât este publicul. Vezi dacă vreuna dintre grijile tale specifice a apărut. Toata lumea face greseli. Gândește-te la orice greșeală ca la o oportunitate de a îți îmbunătăți abilitățile. Și nu uita să fii conștient de părțile bune din discursul tău.
  9. Obține ajutor. Alătură-te unui grup care oferă sprijin persoanelor care se confruntă cu dificultăți în a vorbi în public. Te poți alătura unui club de dezbateri sau chiar să formezi tu unul.
  10. Dacă nu-ți poți depăși frica doar cu practica, ia în considerare căutarea unui ajutor profesional. Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare bazată pe abilități care poate fi un tratament de succes pentru reducerea fricii de a vorbi în public.

Nervozitatea sau anxietatea în anumite situații sunt normale, iar vorbirea în public nu face excepție. Cunoscute ca anxietate de performanță, alte exemple includ frica de scenă, anxietatea de testare și blocajul scriitorului. De cele mai multe ori, poți trece peste acestea atunci când ai destul exercițiu și te simți confortabil inclusiv cu gândul că, uneori, e normal să o dai în bară. Important este să revii pe drumul cel bun și să continui.

Mai multe despre Asociația Pentru Dezvoltare Activă:

Mai multe despre Ring The Changes:

Primește articolele pe mail