Ai observat că fata din stația de autobuz avea mânecile trase la hanorac peste palme deși era miezul zilei? Ai observat că prietenul tău spune mereu cât de obosit si extenuat este? Dar ce ai de spus despre glumițele nesărate despre dorința de a înceta din viață? Le-ai dat vreodată importanță?

Pierdem în fiecare an un numar de aproximativ 800,000 de persoane care sunt copleșite, care nu vor să mai continue o luptă cu ei înșiși: depresia. Unul din patru oameni, conform statisticilor, se confruntă zilnic cu așa ceva. Este a 10-a în topul listei cauzelor deceselor anuale. Luna Septembrie este intitulată „suicide prevention month” iar astăzi, 10 Octombrie, este Ziua Internațională a Sănătății Mintale – o ocazie mai mult decât prielnică să abordăm acest subiect și pentru a trage un semnal de alarmă.

Depresia este definită ca fiind o tulburare psihică ce afectează modul de a gândi, de a simți și de a acționa. Câteva dintre cauzele care duc la apariția acesteia pot fi anxietatea, bullying-ul, probleme în familie sau cele personale, relațiile toxice care apar pe parcursul anilor, stresul și multe altele. De cele mai multe ori această confruntare este prea grea de purtat și peste o tremie din persoanele afectate aleg să își ia viata. Tocmai de aceea, consider că trebuie ridicat un semn de exclamare.

Cum recunoaștem depresia?

În primul rând, care sunt semnele acestei tulburări? Oboseala excesiva, izolarea de cei din jur, lipsa apetitului, lipsa dorinței de comunicare sau de implicare, mențiuni subtile asupra suicidului, alegerea unor culori inchise, dureri fizice neobișnuite, probleme cu concentrarea și chiar imposibilitatea de a dormi. Cum putem să identificam aceste simptome? Pasul esențial ar fi reprezentat de atentia pe care o acordăm celor din jur. Toți avem povești, gânduri și trăiri nespuse. Multi nu vorbesc despre ele, dar uneori sunt detalii, aparent neimportante, care ar trebui să atragă atentia asupra acestor sentimente. Mai exact cele prezentate mai sus. Când e ultima dată când ai auzit-o râzând din toată inima la o glumă sau când i-au sclipit ochii? Mereu se îmbracă în hanorace atât de largi?

Observarea acestor schimbări comportamentale ale persoanelor din jur, chiar și ale prietenilor noștri, sunt semnale ce vor să ne alarmeze asupra problemei mai sus menționate. De cele mai multe ori, o persoană copleșită nu vrea să vorbească despre asta de frică, din cauza temerii de a fi judecat de cei din jurul său sau de a nu fi luat in serios. PERSOANELE CARE CER AJUTOR ÎN ORICE MOD NU CAUTĂ ATENȚIE. NU SUNT „SLABE”. Sunt oameni la fel ca și noi, uneori părinți, adolescenți, profesori sau artiști care intră într-un vid.

Ce putem face noi dacă știm o persoană care se confruntă cu depresia? Trebuie să fim mai buni, mai îngăduitori cu oamenii care fac parte din rutina noastră. Colegi, familie, prieteni. O data ce observăm la unul dintre ei o schimbare sau un semnal precum cele menționate anterior trebuie să căutăm o modalitate de a vorbi cu el despre asta. De a fi alături de el. Nu îi subestima trăirile. Cu siguranță fiecare zi este mai grea decât cealaltă. Încearcă să te pui în locul lui. Îți poți imagina cât de greu îi este? Îndrumă-l spre un specialist care îl poate ajuta și care este mai bine documentat. Ascultă și creează un spațiu singur pentru acea persoană. Un loc între sufletele voastre în care să nu se simtă judecată sau analizată. Fii cât mai prezent în viața lor, construiește un drum cald pe care să îl urmeze. Spune doar ceea ce simți cu adevărat.

Vreau să sublinez cuvântul ascultă. Depresia poate vorbi prin gura celui ce o suferă. „Nu mai pot să fac asta”, „sunt obosit” „ar fi mai bine fara mine” „nimic nu merge cum ar trebui”. Astfel de gânduri ce rămân tăcute pot fi copleșitoare, iar mai tarziu pot duce la suflete stinse, nevinovate.

Haideți să fim mai atenți, mai buni, mai calzi. Să „nu mai judecam cărțile după copertă”, Să le oferim persoanelor mai multe motive să rămână decât să plece. Să comunicăm mai deschis și să ascultăm mai atent căci aceste lucruri pot salva vieți. Să fim mai prezenți . Dacă și tu treci prin așa ceva nu ezita să ceri ajutor. Nu ezita să vorbești cu o persoana dragă sau cu un membru al familiei despre asta. Nu ar trebui să treci singur prin asta. Găsește persoanele cărora le pasă și te vor aici.